Acei oameni minunati si masinile lor zburatoare

De cand ma stiu sunt mandrul posesor al virusului masinilor de epoca. Specialistii au opinat ca e vorba de o boala genetica, intrucat cel care mi-a inoculat boala este chiar tata, alaturi de care (probabil pe post de mascota, avand in vedere ca aveam cam 5 ani), am participat trei ani la rand la mijlocul anilor ’80 la Raliul Masinilor de Epoca. In 1985 in gradina noastra a crescut un soricel.Fiat-Topolino_500_B-1948-1600-01 Din pacate, nu am nicio poza a lui, intrucat ne-a parasit undeva in vara lui 2001. Poate nu iti pare cine-stie-ce, dar pentru mine a fost mai mult decat o simpla masina. As putea sa iti spn ca numarul orelor pe care le-am petrecut la volan, pe fiecare curba de pe Valea Prahovei si pe tot drumul spre mare, pana in Mangalia, ar putea fi afisat similar orelor de zbor ale pilotilor de linie. Cu toate astea, pe cuvant, habar n-am cum se conduce. Pentru ca evident eram prea mic. Din fericire, insuficient de mic pentru ca tata sa considere ca sunt gata de copilotaj. Drept care, alaturi de un frate ceva mai in varsta al Topolino-ului de mai sus – al nostru era din 1936, am participat pentru prima oara la Raliu. Anii urmatori am avut alti parteneri: MHV_Ford_A_1929_01 volkswagen-classic-beetle-S1106275-1 Poate ca te intrebi de unde vine sirul asta de amintiri. Ei bine, o stire deja nu foarte recenta, a deznodat ghemul. Asa ca m-am trezit cautand febril imagini care sa reflecte cat mai bine ce imi amintesc din aceasta fantastica experienta. Deloc surprinzator pentru un pusti targovet, prima chestie care mi-a ramas in minte… Bucuresti_1978-80_PiataUniversitati pta_unirii2_503 Vei spune ca exagerez, ca eram prea mic… dar unele pete de culoare nu se uita oltcit-16 Mirosul de benzina nearsa, caldura, scrasnetul cauciucurilor, exuberanta tuturor celor din jur, rateurile zgomotos de vesele, din pacate nu pot fi surprinse in imagini. Dar as vrea sa tii cont de ele cand incerci sa iti formezi imaginea de ansamblu. Ei bine, ajunsi in Unirii, unde era punctul de start, au inceput sa se inmulteasca participantii. Si iar, ar putea greu de crezut, dar pe unii nu ai cum sa ii uiti… 1933 fiat 508s balilla coppa d'olo aero Apoi, toata agitatia si-a mutat euforia catre ceea ce atunci era o adevarata aventura – drumul pana la Sinaia. sinaia Cumva, pe o alee laterale, torcea ca o pantera… una pe care nu imi venea sa cred ca nu am remarcat-o in Bucuresti… si care, spre fericirea mea de nedescris (serios, chiar de nedescris) m-a plimbat cativa kilometri bmw 328 Recunosc deschis ca mereu m-am intrebat cat de repede poate merge. Imi inspira forta, eleganta, ferocitate. Punctul final al turei cu 328-ul rege nu a fost nici el neglijabil. peles Acum cativa ani am ajuns in fix acelasi loc. Arata EXACT la fel. Insa imi pare rau ca trebuie sa o spun, ceva nu mai e la fel… de fapt… nimic nu mai e la fel. Profiterol 033 Sunt convins ca nu iti e deloc greu sa iti dai seama cam in ce ape pluteam atunci cand am revenit la punctul de finish… unde colturile gurii au inceput sa mi se apropie periculos de urechi. Intre cele mai exuberante si frumoase masini pe care le vazusem vreodata, era ea: boogie Iar in jurul ei, puhoi de multime. Masinuta era bucurie pura, un aliaj de distractie, eficienta si autoironie. Moartea domnului Capra este momentul in care am pierdut un artist, caci cum altfel poate fi numit un creator de emotie?

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s