Semnificatia semnalelor auto

Mai zilele trecute, fosta mea colega de naveta imi povestea o intamplare prin care a trecut recent. Intr-o seara ploiesteana, a schimbat (semnalizand) mai din scurt banda si a inghesuit un pic masina din spate, al carei sofer, la foarte scurta vreme, a inceput sa ii dea flashuri. Evident…

Trebuie spus ca ea are mai mult decat cei 7 ani de acasa, are si cam tot atatia de naveta Bucuresti – Ploiesti, asa ca a vazut fel si fel de soferi. Singura in masina, s-a speriat un pic si a incercat sa mareasca ritmul. Omul din spate se lipeste mai mult de spatele Forduletului si insista cu flashuri. Toti am fost in situatia asta si pun pariu ca 90% dintre noi reactionam la fel: se ia frumos cu mana piciorul si se asaza apasat pe acceleratie, concomitent cu aprinsul avariilor. Zis si facut. Urmeaza evident ceva galop intraurban, in spate tot flashuri… la un moment dat, masinile ajung in paralel, la un semafor.Tematoarea, lasa geamul si ce aude…

“Doamna, vedeti ca nu va merg stopurile pe spate, mergeti la un service, e periculos sa circulati asa…”

Da, da, stiu… confuzie clasica, noi toti suntem niste panicati susceptibili paranoici cacaciosi. Dar mai e ceva: la volan, suntem mai involuati in ale comunicarii decat gainile. Milenii de evolutie ne-au adus in postura in care sa putem folosi cuvinte mai colorate decat o camasa hawaiana, si cu toate astea, cand ne facem Fittipaldi, personificarea felului in care schimbam informatii cu cei din jurul nostru seamana strict fizic cu Steven Hawking.

Tocmai ai remarcat un radar si vrei sa faci o fapta buna. Cate doua flash-uri! Melcul ala din banda doi nu se da mai repede din calea fericirii tale? Flash-uri! Te orbesc farurile celui de pe contrasens? Flash-uri! Masina din fata ta franeaza inexplicabil? Mai multe flash-uri! A, uite-l pe George! Flash-uri!!

In plus, mai sunt avariile, care alterneaza de la “am niste treaba in zona, nu stau mult”, la “scuze” si “multumesc” (te-a avertizat cineva pe contrasens ca e un radar, ce faci? Flash-uuuuuuri), claxonul  si, pentru cei mai prevenitori/politicosi/incepatori, semnalizarea. Unde claxonul reprezinta unitatea de masura a eternitatii: cat timp trece de cand s-a facut verde pana cand hmmm… omul din spate claxoneaza sa iti spuna (am vazut, am vazut, e verde, verde, la verde plecaaaaam), iar semnalizarea pare a fi o chestie legata de un bat infipt straniu pe langa volan.

Sigur, vei spune ca nu avem nici prea multe mijloace de exprimare, ca producatorii auto ne-au facut mai limitati decat niste babuini. E un punct de vedere, dar nici nu incercam sa evoluam. Sau macar sa ajungem pana la nivelul 3.2, adica tocmai ala de babuin, sa descoperim ca exista si body language. Unde body = caroserie, nu maieul ala infernal pe care il are prietena ta si nu poti niciodata sa i-l scoti.

Pe mine, de exemplu, m-a salvat odata o domnisoara de un radar mic mic, cat permisul de mic, dansand cu masina in banda unu, pe sensul meu de mers – am redus semnificativ viteza, temandu-ma ca dl Fred Astaire sa nu fandeze prea mult spre mine.

Apoi, mai e si descoperirea cercetatorilor britanici: in habitaclu, undeva intre volan si scaun, se afla (sper) un om, care are maini, gura si limba pe care sa o scoata, cu care aparent poate exprima chestii. O sa zici ca m-am tacanit, din moment ce iti sugerez ca in loc sa claxonezi isteric la verde, sa dai din maini sau sa scoti limba catre moscaitul care nu stie ce e aia a 4-a zecimala dintr-o secunda. Poate. Dar e pentru o cauza nobila: evolutia rasei umane!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s