Compendiu de tampiti – sau un articol cu iz Bucurestean – Editorial

Poate ca m-am mutat eu in provincie, de unde si ifosele la traficul de capitala. Parca am uitat ca aici am

facut scoala si tot aici mi-am luat si permisul. Insa in ultimele saptamani, cate 6 ore pe zi petrecute in toate conditiile de trafic pe care le ofera capitala mi-au scos in cale fel de fel de editoriale, care mai de care asteptand cuminte pe masa din sufragerie, sub un morman crescand de scrum de tigara,  sa fie scris.

editoriale

Astazi punem lupa pe 3 destepti pe care am avut norocul sa ii intalnesc in ultimele 2 zile pe coclaurile capitalei. Premiul trei merge catre:

AG 56 AAS – sau despre cum atunci cand nu ai iesit in viata ta din tara, regula fermoarului te irita si te consterneaza (pe tine si pe pasager)
Nici macar nu are legatura cu permisul de Arges.

Sunt pe bretea, de sub pod la Aurel Vlaicu, sens spre Herastrau. Masina din fata taranului lasa masina din fata mea sa treaca.

Dau semnal deja, sunt pe portiunea de linie discontinua, in spatele meu, coloana cat vezi cu oglinzile. Magarul se lipeste de masina din fata. Zic – poate nu m-a vazut – accelerez finut, spre fundul masinii din fata lui, ca sa ma vada.

Accelereaza si el.

Accelerez si eu.

Mai accelereaza.

Si trece pe langa mine in timp ce pasagerul, imbracat asemeni lui Charlie Sheen, in drum spre plaja la Eforie, imi face semn ca sunt nebuna.

Nu poti sa te superi, totusi. Unii doar atat stiu.

Premiul doi, fara coronita:

Un Volvo gri, caruia i s-a blocat ambreiajul in podea – sau despre cand dormi in b3, tot centrul Bucurestiului
Volvo isi respecta promisiunea de siguranta auto nu pentru ca ar avea abilitati tehnice extraordinare, ci pentru ca cei care cumpara vehicule Volvo sunt prea inspaimantati de condus oricum, si se tarasc pe sosele.

Acum, sa va dau ideea completa. In ziua aia mi s-a stricat aerul conditionat, mergeam spre un eveniment cu eticheta si petrecusem deja 3 ore in traficul bucurestean. Cine nu are aer in masina stie ca trebuie sa atingi viteza critica de 35-40 km/h ca sa poti respira in cosciugul de fier din jurul tau, nu mai zicem sa nu transpiri ca o vita la abator.

Imi intelegeti agitatia. Mai ales ca in fiecare moment in care l-as fi putut depasi devansa prin dreapta, gasea oportun sa se tarasca in paralel cu orice alt vehicul participant la trafic.

M-as fi dat jos si as fi alergat dupa dricul lui, ca sa ii fac cunostinta cu sprayul de piper si sa ii dau un motiv intemeiat sa se tarasca astfel. Nu tot drumul. Doar cand am realizat ca am ajuns la monumentul Aviatiei dupa ce am fost obligata sa ma tarasc in spatele lui de la Universitate, uitandu-ma cu jind la kilometrul pe care il lasa constiincios fata de orice vehicul ii circula in fata.

Premiul intai cu coronita, prajitura de oaie si un loc in tabara de vara:
Dusterul bleu de la Miorita, in ziua cu accidentul – sau despre cand habar nu ai si presupui ca nu pentru tine e claxonul
Nici nu i-a dat prin cap ca ar fi putut supara pe cineva. Nici nu s-a uitat spre sursa zgomotului. Pentru ea, prioritatea de banda superioara nu exista. Sau e poate, un concept al statului paralel. Cine stie?

Pe scurt – la Piata Presei am iesit in B3, presupunand ca am timp pana la pasaj in Baneasa sa ma orientez spre bvd Aerogarii. Gresit. Desi semnalizam de 50m, incredibil de regulamentar, chiar si pt mine, in deschiderea pe care mi-o lasase soferul Mercedesului din spate (Chapeau!) si, desi, inca o data, eram in B3 (!), din B1 a venit ea. Incredibil de hotarata cu Dusterul ei, fara semnal. Doar identificase o oportunitate pe care a fructificat-o la maxim. Am tras mai tare de volan si am inceput sa accelerez spre odioasa Dacie cu mana in claxon. Doamna se uita constiincios in fata, fara sa para ca aude macar ce se intampla in jurul ei. Am senzatia ca as fi putut intra in ea din plin si nu ar fi sesizat.

Sincer nu cred ca stie ca a incalcat vreo lege. Am scris acum 4 ani articolul asta: 2 reguli de circulatie pe care nu le respecta nimeni, niciodata
Si inca nu s-a schimbat mare lucru.

Dar atunci, claxonand am avut revelatia momentului. Si daca o intalniti, sau credeti ca o cunoasteti transmiteti-i ca ea m-a facut sa descopar injuratura mea preferata la volan. Pentru ca oricat ar fi de ne-academic, atunci in mintea mea a rasarit gandul, cultivat in zilele trecute de incidentele de mai sus: “Faaaa, taranca oparita….”

Urmat de explicatia legala pentru prioritatea de banda superioara, fireste.

Dedicatie speciala – celor doi taximetristi din pasaj unirii, care se tarau ieri cu 30km/h in paralel. La ora de varf. Dragilor, daca nu erau separatoare va depaseam pe contrasens. (si va si franam in fata, ca mi-ar folosi o bara noua si m-ar amuza sa va vad cum dati vina unul pe altul.)

Poate o fi Bucurestiul. Poate e doar iritarea mea sau defectiunea inoportuna la aerul conditionat. Cine stie…
Cert e ca traficul bucurestean prezinta oricarui ateu o experienta gnostica: o scurta privire in Iad.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s