Cupa Gorjului 2019 – asa cum fu

Terminaram turul parcului de service si o luaram usor olteneste la picior, prin aerul stralucind fierbinte, in sus, pe traseu. Locuri umbrite, la Ranca, sunt putine. Trecem de un tapsan, de felul celor pe care un copil nici nu simte ca le urca-n fuga, iar tie iti amintesc cu fiecare respiratie imbrobonita de zeama in care-ti fierbe scafarlia, ca stai prea mult in scaun toata saptamana sa te mai crezi unul. Copil, nu tapsan. Respiratia frige, iar balanganitul din umar in umar al Nikonului cu Teleul montat, ca o pedeapsa administrata cu un metronom al pasilor smulsi delusorului, te face sa te-ntrebi cat de mers ti-e clatinatul. De sus, soarele iti zambeste ironic fix in crestet. Inaintea punctului de franare pentru prima curba a traseului, gasim o costisa acoperita cu copaci sub care umbra zumzaie racoritor. Intorc zambetul si plonjez in semi-intuneric. Scap de sacul din spate, respir, indrept coloana si privesc rotocol cu increderea pe care o are in viata un magar proaspat eliberat de sarsanale. La cativa copaci distanta, buchete de oameni infloresc sub fosnetul frunzelor de deasupra. E sambata, iar prima sesiune de antrenamente cronometrate a inceput de doar cateva minute.

ranca deal
De aici, nu pare abrupt deloc…

“Imi place, e cam ca la stadion”, spune Irina, aflata la prima interactiune cu Coasta si, in principiu, cu orice inseamna motorsportul. Elaboreaza. “Nu imi place fotbalul, dar la stadion imi place atmosfera”. Pe ea si pe Carina le-am luat cu noi, sa le aratam cum ne umplem cate-un weekend pe luna. E o provocare – niciuna nu e pasionata de masini si, mai mult, Carina nu sofeaza deloc. Cat ne-am plimbat prin padoc s-au uitat in stanga si in dreapta fara sa puna prea multe intrebari, poate si de teama de a ne tine din pozat (ca veni vorba, galeria completa o gasesti aici). Acum, asezate pe paturica in spatele unei beri cu spuma inca infrigurata, la doar cativa pasi deasupra traseului, sunt din ce in ce mai curioase. BMW-ul lui Bortica isi arunca rosul in curba de stanga, racnind din toate turele motorului.

ranca bortica
Profitand de problemele pe care le-a avut Catalin Cedric Ghigea cu reglajele Alfei, A. Bortica a reusit sa termine in fata acestuia.

“Ce nebune sunt masinile astea! Imi plac!”Ranjesc, stiind ce urmeaza sa se desfasoare. “Si vor urca toate masinile de le-am vazut jos? Concureaza impreuna?” Da, vor urca pe rand. Exista un clasament general, pentru toata lumea, si mai multe clase, in functie de marimea motorului si de cat de modificat e. Plus monoposturi si masini electrice. Doar ca ultimele nu sunt prezente, de data asta. Pe masura ce concurentii iau startul, masinile devin tot mai rapide si mai vocale. Aerul abunda in cauciuc ars si combustibil nears. Insiram vrute si nevrute, ca ne vedem rar… iar Coasta e o iesire la munte, cu prieteni buni. Fetele remarca trecerea foarte rapida a lui Radu Benea si-i povestim ca ne pare unul dintre cei mai buni, in ciuda faptului ca e debutant. Si ca a ajuns pilot de coasta dupa ce a participat la un track day, fara sa aibe vreo experienta vag similara, si s-a apropiat la 3 secunde de recordul circuitului.

ranca benea
Radu Benea, in prima mansa de concurs a Cupei Gorjului 2019.

Gluma se ingroasa cand trece Andronic, cu bolidul de peste 700 de cai. Ne bucura grozav revederea, iar lor le citim consternarea pe fata, nu se asteptau la asa viteze. In jurul nostru, printre furnici, frunze moarte si craci uscate, oamenii continua sa vina. Din stanga incepe sa creasca tipatul Lollei pilotate de Hora, intr-o perfecta demonstratie a efectului Doppler. Tipatul devine urlet, are un ton cat se poate de personal. Se simte in fiecare fibra a corpului, visceral, insistent. Langa noi, obraji purpurii. Un zambet colorat incepe sa isi faca loc de la o ureche la alta. Adrenalina trece cat sa auzim “Uuu haaaaa, mai vreau!”

ranca hora
Toti stim bancul cu pisica lui Schumacher. Sa auzi de la fata locului asa mieunat, este altceva…

Convoiul e integral sus, iar noi avem nevoie de cateva minute de decompresie. Strangem calabalacul si o luam usor la picior in sus. Plutonul coboara si nu pot sa nu ma opresc sa remarc o familie asezata regulamentar pe o paturica, parintii incadrand un pustiulica de maxim 10 ani. Aplauda toti cu foc si se bucura de fiecare data atunci cand pilotii le raspund cu un salut scurt.

ranca spectatori
That’s the spirit!

“Si acum?”, sunt intrebat in momentul cand las sacul jos, in postul urmator.

“Encore!”

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s