Category Archives: Editoriale

Locul unde apucam si noi sa ne varsam naduful sau sa ne amuzam – unii tastand, altii citind

3 producatori auto care isi folosesc talentele si in alte domenii

Intre inovatie, atatea si atatea sisteme de siguranta si norme de poluare peste norme de poluare, iata ca unii producatori auto au energie de investit si in alte domenii de activitate. Stim, cu totii am auzit despre bicicletele Peugeot si am depasit momentul in care ne uitam cu uimire la
Continue reading 3 producatori auto care isi folosesc talentele si in alte domenii

Cele mai frumoase constructii pe apa din toate timpurile: barcile Riva.

Un altfel de Ferrari.

NavigatiaMea

riva-copertaAmbarcatiunile Riva reprezinta o legenda nautica ce ne trimite cu gandul la soarele Mediteranei, plaje cu nisip, ape albastre sau design-ul Sensa Tempo, atat de ravnit de bogatasii lumii.

In urmatorul articol, vei afla cum se masura bogatia in anii de dupa Al Doilea Razboi Mondial si cum era privit luxul, detaliile si bunul gust.

riva-subtitluCelebra companie RIVABOATS se mentine inca pe prima pozitie in topul ambarcatiunilor de lux. Cu o traditie si un stil manufactural ce dateaza din anii ’50, aceasta a reusit sa reinventeze luxul modern.

Dar sa ne intoarcem putin in timp si sa vedem cum a luat nastere unul dintre cele mai frumoase lucruri construite vreodata. Actiunea noastra incepe prin 1842, atunci cand Pietro Riva, doar un simplu tamplar, isi deschide un mic atelier de reconditionat barci pe malul lacului Iseo, din regiunea Lombardia, Italia. Ulterior, toate proiectele au trecut pe la Ernesto, Serafino si…

View original post 804 more words

Victimele incendiului din California – o colectie de peste 30 de masini serie limitata

Aparte de urmarile devastatoare mediatizate in ultima vreme, nu multi stiu ca incendiul din California a distrus una dintre cele mai frumoase colectii de masini. Colectia privata mistuita in Malibu numara
Continue reading Victimele incendiului din California – o colectie de peste 30 de masini serie limitata

Ce ar fi fost daca Aksel Kolstad venea la Bucuresti, in loc de Cluj – scurt exercitiu de imaginatie.

Ziua de Cluj titreaza: “Un norvegian cântă la pian Mozart şi Beethoven. Dintr-un CAMION, pe străzile Clujului”

Probabil ati vazut stirea deja, mai ales ca
Continue reading Ce ar fi fost daca Aksel Kolstad venea la Bucuresti, in loc de Cluj – scurt exercitiu de imaginatie.

Democratie Chineza

Tarziu, in toamna 2008, Guns N’ Roses scoteau pe piata primul lor album, dupa o pauza de 15 ani. Evident, fara Slash, Duff McKagan, Matt Sorum si Gilby Clarke. Intr-o formula mult (si rau) schimbata, evident ca nu au mai gasit vreun Paradise City…

O banala coincidenta face ca perioada de cand nu am mai publicat un articol, cat de mic, sa fie de taman 15 luni. Doar ca eu sunt inca in formula completa.

Continue reading Democratie Chineza

Castigatorul Rally Mexico – Ogier are o latura sensibila

Cine ar fi zis, ca acelasi Ogier care a primit penalizare pentru taierea sicanei artificiale din SS22 va fi riscat propriul timp dupa ce tocmai il depasise pe Loeb pentru a salva un caine ratacit pe traseu?

Francezul a declarat ca pe traseu a intalnit un caine deja lovit, in preajma caruia era norocosul patruped salvat de acesta. A mai declarat si ca sotia lui este o mare iubitoare de animale, drept care, alegerea dintre a da explicatii acesteia si a-si sacrifica timpul pe etapa, nu a fost una foarte grea.
Acesta a mai declarat pentru SuperSport ca aproape a pierdut controlul masinii intr-un sant, in incearcarea sa de a cruta patrupedul.

Nu este primul eveniment de genul pentru Ogier, acesta intalnindu-se cu un catel pe traseu si la Monte Carlo, unde a aplicat aceeasi strategie:

 

6 lucruri care imi displac profund la Skoda Fabia

Daca ne cititi deja de ceva vreme, stiti ca eu am o pasiune pentru Skode, si doar cuvinte bune la adresa Fabiei din dotare. V-am scris in trecut 10 lucruri care imi plac la Skoda Fabia, iar astazi, in urma presiunilor repetate ale colegului am decis sa am un moment de sinceritate si sa va scriu si lucrurile care imi displac. Din pacate nu am gasit 10, dar 6 e un numar suficient de rotund pentru tema data. Incepem cu: Continue reading 6 lucruri care imi displac profund la Skoda Fabia

Mercedes #growup – merita

 

Nu de putine ori ma entuziasmez la vederea campaniilor bine facute, insa nu sunt multe campaniile care ma emotioneaza in adevaratul sens al cuvantului, atat de mult, incat sa vreau sa le impartasesc cu voi. Campania #growup, a reusit, insa, sa ma miste pana la lacrimi de cateva ori.

Va amintiti reclama de saptamanile trecute de la Ford, cu el care sta in taxi si isi intersecteaza privirea cu o ea, intr-un Fiesta alb? Eu suspectez ca are ceva inspiratie si de aici: Continue reading Mercedes #growup – merita

Am facut un gest obscen – editorial

Da, eu, o domnisoara cu pretentii, am facut un gest obscen in traficul bucurestean, gest care a fost rasplatit cu reactia egala a contrapartii mele din… conversatie.

Se facea ca eram in (deja celebra) intersectie de la televiziune, in jurul giratoriului, chiar in dreptul semaforului si ma uitam cu deznadejde la Continue reading Am facut un gest obscen – editorial

CNOR 2017 – Cupa Banca Transilvania Cluj/Hunedoara sau despre cum isi promoveaza organizatorii evenimentele

In perioada 11-14 august a avut loc la Cluj cea de a 4-a etapa a Campionatului National de Off-Road, titreaza comisia nationala de off-road, aici (unde scrie sus si tare 2017), sau nu Continue reading CNOR 2017 – Cupa Banca Transilvania Cluj/Hunedoara sau despre cum isi promoveaza organizatorii evenimentele

Mici defecte – editorial

“Cele mai periculoase situatii nu sunt cele care presupun cele mai mari riscuri, deoarece acelea pot fi prevazute si evitate. Este frecvent si trist ca o situatie aparent inofensiva sa se finalizeze in tragic.”

Drum Pipera – Ploiesti, via Dimieni, pentru ca… mai putina aglomeratie, mai multe oportunitati de depasire, o lume mai curata te inconjoara, aparent, si iti ia gandul de la gropi, canale si benzi care se termina subit. Vremea nu are un temperament, ci mimeaza bivalenta mea interioara, bine cunoscuta mie.

Urc pe pod si intalnesc frustrarea. E tot timpul prezenta acolo, pe pod, fie ca gest statistic, sau ca rezultat al limitarilor legale. Ca si cum as trece o granita, un prag sacru care imi transforma perceptia pentru o secunda, dar suficient cat sa ma tenteze, sa ma uit peste pod, in jos la masinile care abordeaza giratoriul dupa bunul lor plac.

Ajung si eu la giratoriul meu si il parcurg mecanic, fara tihna, in urma frustrarii provocatoare de dezamagire. Dar odata terminata linia continua, depasesc frustrarea demonstrativ.

Sunt acolo, cu totul. Exista doar zgomotul motorului, cateva trepte schimbate alternativ si atentia mea la toate detaliile actiunii. Semafor…

“Ce ai facut azi?”

Pasagerul imi raspunde si se schimba culoarea semaforului. Masina din fata face stanga fara semnal. Sunt necaracteristic de calma. Aud si receptionez informatia auditiva, dar nu pot reactiona la ea. Sunt ghemuita intr-o camera din mintea mea, cu ziduri de lemn si pardoseala din pamant. Intind o mana afara, ne tinem de mana, dar mi-e lene sa ma ridic si sa ies. Incearca sa ma traga. Il las. In aceasta camera are locul lui, intotdeauna, dar amandoi in ea e incomod, neproductiv si rau. Intram pe rand si ne scoatem reciproc, ocazional. Doar ca astazi m-am si invelit, deja.

Fac dreapta si calc acceleratia. Ma intalnesc iar cu frustrarea, in forma unei Octavii gri.

Ezit. Vreo 2 km si pe masura ce ezit camera devine mai calda si mai confortabila, dar incepe sa se stranga insesizabil in jurul meu. Apoi intrebarea: daca de data asta voi ramane aici? Pana la urma…

Depasesc Octavia si dupa o vreme verific vitezometrul. 140km/h prin sat. Pasagerul tace, obosit. Imi trag un set de palme si accelerez.

Fac stanga si accelerez in gol, in asteptarea DN-ului, fara simt de raspundere – depasesc tot. Camera devine din ce in ce mai mica. Intr-un final, tratez:

“Sunam?”

Si suna. Discutia trece, fara sa rezolve nimic. Camera devine din ce in ce mai mica. Discutam apelul. Brusc imi dau seama ca in camera au inceput sa creasca spini, si fiecare spin si fiecare idee, imi transforma starea intr-una pe care nu as vrea sa o afisez si ma simt vinovata. Ma apasa.

Ne apropiem vijelios de DN. Acul indica 130km/h, in fata creste simtitor o dubita bleumarin.

Imi spune:

“Ai timp.”

Si desi de regula nu cred, nu ma las influentata, din supersitie mai mult, acum nu ma mai uit si ies in contrasens.

Aveam.

Ajung la DN, inghiontita de disconfortul camerei mele, acum sufocant de mica. In fata, o alta Octavie isi face curaj de 5 minute sa traverseze. Nu am loc pe langa ea.

Ma las pe spate, schimb melodia, aprind o tigara. Nu ma grabesc. As vrea totusi ca el sa nu fie prizonier langa mine, in camera mea si pe spinii mei. Imi pierd rabdarea si accelerez. Octavia la fel. Schimb a doua deja, accelerand si el imi spune:

“Stai!”

In clipa urmatoare, in banda 1 a DN-ului, trece vijelios o masina.

“Nu stiam ce face asta cu Octavia, mi s-a parut ca franeaza.”

Nu stie inca. Eu nu vazusem masina din banda 1. Si in banda 1 venea lansat un vehicul cu peste 100km/h, care nu ne-ar fi putut evita. Cand am franat, a trecut la 10 cm de integritatea mea fizica, fara vreo urma de reactie.

Dintr-o reactie precauta, cel putin 2 oameni scapa cu viata.

Unul, ramane insa pe spini, intrebandu-se daca nu ar fi cazul sa schimbe abordarea. Celalalt e departe de trauma pentru ca se uita la o Octavie. Si acum va intreb pe voi: E faina Octavia asta noua, sau ce?

 

#breakthewrongbox

Deschizi ochii in ragetul pofticios al catorva sute de cai ce urca Poiana. Destul pentru a te fixa in spatiu. Cu somn in incheieturi asculti suflul linistit de langa tine si fosnetul cearsafului. Aerul e prea fierbinte in jur pentru a fi respirat. Vuietul urmatoarei masini ridica pacla dintre tample. E sambata si nu mai e dimineata.
Incerci sa acoperi decent mahmureala si te tarasti afara. Inca un raget. Si o tigara. Fumul se raliaza in spatele coastelor. O gura de cafea, un alt concurent se lanseaza spre Poiana. Ca un copil in batatura fugarind gaini, te intinzi si arunci mototolite la cos ultimele ramasite de lene din oase. Un start la 30 de secunde. Cele mai lungi doua minute de saptamana asta. Un zambet… Continue reading #breakthewrongbox

Abandonul nostru de la Trofeul Total, sau despre oameni

Saptamana trecuta am fost la Trofeul Total, alaturi de pilotul nostru, #65. Din pacate, inca de la antrenamente, motorul Polo-ului a decis sa ne paraseasca, lasand in urma o dara persistenta de ulei.

Dupa abandonul fulminant de weekendul trecut, am reintrat in posesia camerei si am inceput sa revizuim ce s-a intamplat. Ai voie sa-i spui spoiler, dar analiza evolutiei nu inseamna mai mult de jumatate din savoarea filmarii. #theboxisfortheordinary inseamna mai mult decat am anticipat!

 

Rateuri foto Trofeul Serus 2017 – sau Sweet Revenge

Dupa cum am mentionat deja in articolul cu galeria, de data aceasta ne-a fost mai greu sa sortam imaginile in functie de fotograf. Dat fiind ca procesarea cade in responsabilitatea mea, ati putut observa in articolul anterior ca pozele mai curate au fost trecute la mine, in timp ce pe restul am aplicat watermarkul colegului meu.
Pentru ca nu ma multumesc cu atat, astazi vreau sa radem impreuna.

La fiecare eveniment la care Continue reading Rateuri foto Trofeul Serus 2017 – sau Sweet Revenge